PANORAMA UNELTELOR

FIERARUL-POTCOVAR

Adevaratul industriaş a satului

M-am decis sǎ vǎ prezint acest CAZ tipic pentru ce se întamplǎ cu meseriile tradiţionale.

Am fost la Harale în Ţinutul Secuiesc unde desfaşuram un alt proiect cu alt tip de meseriaşi (dogarii din familia Szoke) despre care am sǎ vǎ scriu separat. Stand de vorbǎ cu ei  a aparut un domn marunţel şi vioi cu o privire seninǎ şi deschisǎ: Geza bacsi  sau mai bine zis fierarul satului. Atunci gazda mea mai tânǎrǎ,  domnul Barna,  mi-a spus câte ceva despre acest om şi mi-a stârnit atenţia.

Harale (sau Haraly) este un sat mititel format din 200 de secui şi un englez care are casa cumpǎratǎ aici. Ca peste tot în mediul rural, populaţia s-a redus, majoritatea fiind bǎtrâni dar începe şi o uşoarǎ revigorare deoarece unii tineri, dupǎ ce au fǎcut destulǎ şcoalǎ, s-au întors şi s-au apucat de meseriile pǎrinţilor. Aşa au rǎmas dogarii şi, din pǎcate, Geza bacsi nu are urmaşi, şi aici a aparut o problemǎ de continuitate.

Atelierul lui Geza este deadreptul medieval. Nu existǎ curent electric deoarece Geza are atelierul într-un grajd al fostului CAP sau IAS şi cum acela nu mai existǎ ca administraţie, curentul a fost tǎiat dar Geza se descurcǎ şi fǎrǎ. Lumina lui vine din vatra forjei actionatǎ tradiţional cu foale şi toate uneltele sunt manuale  pânǎ şi maşina de gǎurit şi polizorul.

Ca la orice fierar priceput existǎ o sumǎ de ciocane şi dǎlţi variate şi specializate dar şi o ,,trusǎ de pedichiurǎ ‘’ pentru cai formatǎ din pile diverse şi raclete cu care  fierarul potcovar  curǎţǎ copita calului şi o fasoneazǎ ca sǎ calce perfect pe potcoavǎ. Astfel calul nu suferǎ şi are o cǎlcǎturǎ normalǎ .

De fapt, fierarul are cunostinţe de diverse meserii deoarece elementele de fier pe care el le executǎ sunt necesare altor meseriaşi ai satului. Este puţin veterinar, puţin constructor puţin dulgher, puţin…. Este sufletul activitǎţilor economice tradiţionale deoarece, adesea, el fǎcea sculele celorlalţi meseriaşi.

La Harale, şi, bǎnuiesc cǎ şi în alte sate ale României se întâmplǎ cam la fel, Geza este ultimul. Nu are urmaşi şi cei pe care a încercat sǎ-i înveţe aceastǎ meserie, au dat bir cu fugiţii cǎtre oraş sau strǎinǎtate. Ţinând cont cǎ aceastǎ meserie se deprinde în minim 3 ani de practicǎ intensivǎ şi se perfecţioneazǎ într-o viaţǎ de om, luând în calcul cǎ Geza are  cam 80 de ani vǎ daţi seama cam ce se va întâmpla… Fenomenul nu este singular dar dacǎ nu facem ceva, va avea urmǎri foarte triste.

Într-un alt articol am sǎ vǎ scriu despre un alt caz, un marangoz, un fǎcǎtor de corǎbii care suferǎ de aceeaşi  tristeţe de a nu avea cui sǎ lase meseria. În rest las imaginile sǎ vǎ vorbeascǎ despre fierǎria lui Geza.

Acei oameni dădeau sensul exact al termenului "manufactură"
Obiecte de uz casnic realizate din lemn sau metal până la începutul secolului XX devin astăzi obiecte de artă ,colecţionate de oameni îndrăgostiţi de frumos.
Odinioară,  aceşti manufacturieri, învăţau să-şi construiască singuri uneltele necesare muncii lor.
Era o primă etapă  în instruirea şi dezvoltarea aptitudinilor acestor oameni.